UE și gestionarea crizei Coronavirus: oportunitate sau eșec?

Criza coronavirus în context european a cunoscut o evoluție tumultoasă, de la răspunsurile și deciziile deficitare ale statelor membre, până la adoptarea unor măsuri în această direcție, efectele pandemiei fiind din ce în ce mai proeminente. Care sunt reacțiile UE pe timp de criză, și sunt aceste reacții bazate pe solidaritate sau pe interese individuale?

O situație de criză reprezintă o perioadă de acumulare a tensiunilor, o perioadă caracterizată de dificultate și de necesitatea adoptării unor decizii eficiente în vederea depășirii stării de anormalitate. Coronavirus este în prezent, o situație de criză cu efecte puternic negative resimțite la nivel global, o destabilizare geopolitică. Angela Merkel, cancelarul german, susține că pandemia coronavirus este cea mai mare provocare întâlnită de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, prin faptul că este o problemă ce a acaparat lumea globală și necesită măsuri aferente. Noul coronavirus va schimba lumea și are un impact major la toate nivelurile. Totuși, se poate pune problema generării unor schimbări majore la nivelul întregii lumi? Analiza de față are în vedere evaluarea schimbărilor generate de virus în context european, prin prezentarea modului în care UE a acționat în combaterea crizei de la începutul lunii martie 2020 până în prezent și prin raportarea la criticii care au evidențiat reacția lentă a liderilor europeni si susținătorii UE care au subliniat totuși reacțiile prompte și ajutoarele financiare.

Dar cum a început totul? La 11 martie 2020, World Health Organization caracterizează virusul drept pandemie, ce a determinat o stare de tensiune și presiune în întreaga lume, având drept consecințe actuale limitarea libertății cetățenilor, în vederea reducerii numărului de victime și înlăturării totale a virusului. Pandemia, ca situație de criză, impune abilitatea și capacitatea de dezvoltare a unei rezistențe și strategii care să încorporeze tacticile și tehnicile necesare în vederea eliminării problemei. Trebuie subliniat faptul că orice criză implică schimbări profunde, pierderi și oportunități, precum și o nouă modalitate de a vedea lumea. Astfel, virusul a determinat pierderi de necontestat pe toate planurile, cât și noi oportunități către progres. Cred că această pandemie reprezintă inamicul primordial, și nu orice inamic, ci un unul care ne unește prin solidaritatea evidențiată între state și prin mediul virtual, care permite menținerea unei comunicări permanente dar care, în același timp, ne și desparte prin menținerea distanței sociale.

În decembrie 2019, criza izbucnește în Wuhan, China, unde este evidențiată existența unei pneumonii ce generează un număr foarte ridicat de victime. La câteva săptămâni, noul virus apare sub numele SARS-CoV-2, pentru ca la mijlocul lunii martie centrul crizei să se deplaseze și către Uniunea Europeană. Extinderea rapidă a COVID-19 a avut drept rezultat în cadrul european, închiderea granițelor începând cu luna martie, forțele centrale care reprezentau baza europeană și care asigurau circulația liberă a oamenilor și produselor (aici raportându-ne la cea mai mare realizare UE, și anume Spațiul Schengen), fiind afectate de către virus. În prezent sunt aproximativ 758 770 de cazuri în Uniunea Europeană, țările care se confruntă cu numărul cel mai ridicat de cazuri fiind Spania, cu 161 852 de cazuri și Italia, cu 152 271 de cazuri, iar nivelul cel mai ridicat de mortalitate este înregistrat în Italia, Spania și Franța.

Managementul crizei COVID în cadrul Uniunii Europene

Așa cum se întâmplă în general la orice situație de criză, aceasta poate să fie o adevărată oportunitate sau un eșec lamentabil. În cazul Uniunii Europene, putem să vorbim despre o incredibilă oportunitate, care poate să ghideze viitorul european către unitatea susținută prin motto-ul reprezentativ „Uniți în diversitate” sau putem vorbi despre un declin semnificativ în cadrul construcției europene. Un element central, când vine vorba de orice situație de criză, este factorul de decizie, care să permită o reinterpretare a situației problematice, o gestionare eficace a crizei și, în final, combaterea efectivă a acesteia. Astfel, aceste decizii trebuie să includă soluții și măsuri care să controleze urgența actuală. Măsurile adoptate modelează viitoarea lume europeană, o lume care în prezent este caracterizată de incertitudine și de frica de necunoscut.

În etapa izbucnirii crizei este evidențiată o diferență semnificativă între răspunsul la criză oferit de Uniunea Europeană și percepția populației cu privire la aceasta. Astfel, statele membre au fost criticate pentru gestionarea deficitară a crizei, mai specific inexistența unor răspunsuri coordonate și a unității și solidarității europene. Există mai multe exemple în acest sens. Austria a ignorat inițial izbucnirea crizei, pentru a nu determina efecte negative din punct de vedere economic. Olanda a oferit un răspuns întârziat împotriva COVID-19, închizând granițele de abia în data de 16 martie 2020 și utilizând un plan neadecvat cu măsuri insuficiente la nivel medical. Statul italian a manifestat erori în ceea ce privește procesul de prevenție și de răspândire a virusului, aspect care a dus la accelerarea situației de criză prin măsurile întârziate cu privire la zborurile din China către Italia. Boris Johnson sau Emmanuel Macron sunt liderii europeni care au determinat un nivel scăzut de credibilitate, prin subminarea măsurilor de menținere a distanței sociale, prin strângerea mâinilor în spațiile publice. De asemenea, solidaritatea europeană s-a dezvoltat cu greu, solicitările italiene pentru echipamente medicale primind un refuz din partea Germaniei, care a oprit exportul de produse medicale în vederea asigurării propriilor interese.

Toate aceste elemente au afectat credibilitatea Uniunii Europene, care în final, s-a mobilizat pentru a genera un răspuns eficient la criză și a adoptat măsuri în vederea redresării construcției europene. UE urmărește să genereze un răspuns coerent la întreaga situație de criză și are în vedere consolidarea sectoarelor afectate de criză, prin intermediul unor măsuri puternice de diminuare a impactului crizei. Astfel, Uniunea Europeană, în vederea gestionării și combaterii situației de criză actuale, a adoptat mai multe măsuri în această direcție, una dintre cele mai importante fiind limitarea răspândirii virusului prin închiderea granițelor externe. Din punct de vedere medical, se urmărește generarea unor răspunsuri rapide si eficiente în starea de urgență prin intermediul rescEU, înființat în anul 2019, care în prezent este depozitul pentru echipamente medicale. De asemenea, se pune accentul pe diminuarea prețurilor alocate echipamentelor medicale și pe investirea în cercetare pentru a obține un vaccin împotriva virusului. UE a reușit cu succes să achiziționeze echipamente medicale pentru cele 27 de state membre, printre aceste achiziții numărându-se măști, mănuși, ochelari de protecție, viziere și salopete. Scopul principal al acestor echipamente e de minimizare a răspândirii virusului și de protejare a cetățenilor.

Pe lângă măsurile adoptate la nivelul sistemului de sănătate publică, Uniunea Europeană are în vedere și măsuri la nivel economic prin care se urmărește redresarea economică a Uniunii. În vederea sprijinirii economiei, Banca Centrală Europeană acordă 750 de miliarde de euro, cu scopul diminuării datoriilor guvernamentale în timpul crizei. Pentru că virusul poate să afecteze în mod negativ și firmele mici, UE a pus bazele European Fund for Sustainable Development (EFSD) pentru a ajuta aceste companii în perioada de criză. State precum Bosnia Herțegovina nu au implementat un plan pentru a oferi un sprijin financiar companiilor mici, pe de altă parte, Germania a acționat imediat în această direcție. UE a alocat un buget de 410 milioane de euro pentru a ajuta statele din Balcanii de Vest la nivel de sănătate și din punct de vedere socio-economic. De asemenea, au fost adoptate măsuri în vederea combaterii dezinformării, măsuri ce includ o monitorizare permanentă a surselor informative, precum și lansarea unei secțiuni în legătura cu COVID-19, pe site-ul oficial al Comisiei Europene. În afara deciziilor puse în prim plan anterior, au mai fost puse în vigoare și măsuri de protecție a Internetului, a mediului înconjurător și a companiilor aeriene.

Raportându-ne la măsurile adoptate de fiecare stat european în parte, au fost luate măsuri de restricții sau carantină totală în 19 state membre, excepție făcând Croația, Danemarca, Estonia, Ungaria, Slovacia și Suedia. De asemenea, activitățile în aer liber sunt permise în mare parte din statele europene, starea de urgență fiind instituită numai în Bulgaria, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România, Slovacia și Spania. Granițele și zborurile internaționale sunt închise sau restricționate, iar evenimentele publice sunt suspendate.

Solidaritatea și unitatea europeană dintre statele membre sunt elemente importante pentru stabilirea unei politici de cooperare în vederea reducerii impactului crizei. Astfel, în prezent se remarcă un ajutor reciproc între statele membre UE, ajutor evident în ceea ce privește tratarea persoanelor infectate (în Germania sunt tratați pacienți din Italia și Franța, în Luxemburg sunt tratați pacienți din Franța ), oferirea unor echipamente medicale (Franța a donat Italiei 1 milion de măști, 20.000 de costume de protecție, Germania, Austria și Cehia venind la rândul lor cu ajutor medical), precum și repatrierea cetățenilor europeni (aproximativ 1.150 de cetățeni au fost aduși acasă de Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Letonia, Luxemburg, Cehia și Regatul Unit, 10.000 de europeni fiind repatriați în total).

Cum afectează criza Uniunea Europeană?

Pandemia coronavirus determină efecte agresive la nivel social, politic, economic, cultural și la nivelul mediului înconjurător. Care vor fi efectele generate de virus la nivel european? Un blocaj financiar? Accentuarea inegalităților dintre indivizi, firme sau organizații? Pierderi la nivel de producție? O criză economică? În prezent, există numeroase presupoziții cu privire la impactul virusului, însă nici un scenariu nu poate să determine un răspuns cu valoare de adevăr garantată asupra viitorului european.

Există anumite efecte generate de SARS-CoV-2 care au fost intens mediatizate, în această categorie fiind remarcată dezinformarea prin intermediul mijloacelor tradiționale de informare și de comunicare (presă scrisă, radio, televiziune) și prin intermediul noilor media (Internet, rețele sociale), care pun accentul pe senzaționalismul și dramatismul care amplifică dinamica situației de criză. Astfel, zvonurile, informațiile false, conținuturile înșelătoare sau impostoare sunt manipulate în așa fel încât să inducă în eroare. De exemplu, presa chineză și cea rusă pun accentul pe dezinformarea cu privire la capacitatea Uniunii Europene de gestionare a extinderii virusului, prin aceste afirmații urmărindu-se subminarea și afectarea profilului reputațional al Uniunii Europene.

Un alte efect important este lipsa echipamentelor medicale, cu cât are loc expansiunea coronavirus, cu atât necesitatea unor echipamente precum măști, mănuși, ochelari de protecție, viziere și salopete, este mai accentuată. Pe lângă aspectele menționate anterior, se remarcă și o pierdere a locurilor de muncă, existând aproximativ un milion de persoane care și-au pierdut locurile de muncă, în UE, din cauza SARS-CoV-2. De asemenea, alte efecte promovate puternic sunt atât rata deceselor prin înregistrarea unui nivel foarte ridicat al deceselor în cadrul Uniunii, unul dintre motivele pentru care virusul a avut un impact atât de puternic fiind tocmai faptul că fragilitatea europeană are ca punct de legătură procesul de îmbătrânire accentuat al populației, cât și scăderea vânzărilor, Institutul Național de Statistică Francez înregistrând o diminuare a producției cu 30% în urma crizei.

Există câteva efecte determinate de pandemie, care sunt mai puțin abordate și anume violența domestică, criza generând un cadru predilect pentru accentuarea agresivității asupra femeilor, mai ales că în această situație, victimele se află în izolare (în Franța violența domestică cunoaște o creștere de 30%), dar și prevalența bolilor psihice, în această perioadă oamenii putând manifesta un nivel ridicat de anxietate și/sau depresie sau chiar o accentuare a unor probleme psihice preexistente.

Concluzii

Având în vedere datele prezentate, este vizibil un răspuns întârziat la criză din partea UE, aspect ce a determinat apariția unor reacții negative în ceea ce privește abilitățile și competențele liderilor europeni de gestionare și de combatere a virusului. Cred foarte puternic că în această situație trebuie luat în considerare și factorul uman, adică existența la conducere a unor persoane care nu s-au mai confruntat cu o astfel de situație, care au fost luate pe nepregătite de virus și au subestimat virusul, greșind prin incapacitatea de generare a unor răspunsuri rapide și eficiente.

Indiferent de corectitudinea măsurilor adoptate, criticile către managementul crizei și către lideri ar fi fost prezente, pentru că nu pot să existe răspunsuri care să ofere un nivel ridicat de satisfacție pentru toate părțile implicate. Putea UE să reacționeze într-o altă manieră în această situație? Da, prin intermediul unor decizii rapide care să construiască și să mențină credibilitatea și unitatea interstatală. Totuși, se poate observa că, până în prezent, la nivel european, este evidentă o redresare a politicii de cooperare și coordonare prin adoptarea unor măsuri de protejare a sistemului și a cetățenilor implicați și prin oferirea ajutoarelor reciproce între state, cred însă că răspunsul european va fi cu adevărat vizibil în ceea ce privește adoptarea unor măsuri de reconstrucție socio-economică.

Este importantă urmărirea procesului evolutiv al crizei în cadrul UE, atât în ceea ce privește modalitatea de abordare și de gestionare a pandemiei, cât și în ceea ce privește procesul evolutiv al interrelaționării dintre statele membre. De asemenea, e importantă studierea modalității de adoptare a unor rezerve financiare, precum și a modalității de gestionare a sistemului de securitate europeană. Dacă afirmația lui Constantin Noica „Europa este purtătoarea de cuvânt a globului” poate fi susținută și în actuala situație de criză, acest lucru va evidențiat prin urmărirea deciziilor pe care liderii europeni o să le adopte pe viitor, care o să garanteze o oportunitate către progres, stagnare sau către regres.

Analiză realizată de Bianca Marmandiu, masterandă a Facultății de Comunicare și Relații Publice (SNSPA) și stagiară în cadrul Centrului de Studii Europene SNSPA.