Dezvoltarea rurală a României prin intermediul Politicii Agricole Comune

Problema dezvoltării rurale presupune realizarea unui echilibru între cerința de conservare a spațiului rural economic și tendința de modernizare a vieții rurale. În zona rurală locuiește o mare parte a populației României, 43,8% din locuitorii României având domiciliul în sate / comune. În primă fază, spațiul rural a fost abordat prin prisma Politicii Agricole Comune (PAC), în timp el devenind o politică separată, fiind corelată cu politica agricolă modernă.

Politica Agricolă Comună urmărește mai multe obiective, printre care și dezvoltarea rurală. Pe plan național, ea se regăsește sub forma Planului Național de Dezvoltare Rurală sprijinit de un Plan Strategic PAC care se bazează pe analiza nevoilor oamenilor și atingerea obiectivelor PAC. Prin intermediul dezvoltării rurale, PAC urmărește înglobarea a mai multor obiective cheie cu scopul de a crea un spațiu rural modern. În România, autoritățile urmăresc mai multe direcții în care dezvoltarea rurală ne poate ajuta precum infrastructura, crearea de locuri de muncă sau modernizarea sectorului agricol. În spațiul românesc vorbim de procesul prin care putem atinge standardele UE, deși PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic decât prevede Uniunea. Prin PAC, România beneficiază de sume mari pentru investiția în acest sector de care avem mare nevoie mai ales pentru integrarea în economia de piață. Așadar, dezvoltarea rurală, susținută prin Planul Național de Dezvoltare Rurală, aduce beneficii României care se întind atât pe planul economic, cât și cel social pentru ca această să se integreze cu succes în economia rurală europeană.

Mai multe state membre – aceeași politică agricolă?

PAC reprezintă un parteneriat între agricultură și societate, o punte de legătură între Uniunea Europeană și fermierii săi. Această politică este una dintre cele mai vechi ale Uniunii Europene, fiind înființată în 1962 cu scopul de a furniza alimente la prețuri accesibile pentru cetățenii UE și a asigura un nivel de trai echitabil pentru agricultori.

Politica a suferit numeroase reforme de-a lungul timpului, din 1999, ea funcționând pe doi piloni, cel de-al doilea vizând o politică de dezvoltare rurală ce are drept scop armonizarea zonelor rurale. Desigur, pe lângă avantajele aduse, PAC stârnește și controverse, ridicând numeroase probleme: producția în exces, amplificarea cheltuielilor agricole și exploatarea pământului. Acestor controverse li se aduc argumente privind ignorarea regulii de cerere și ofertă, deoarece se produce prea mult, acest lucru ducând la risipă. Mai mult, vorbim și despre prețuri ridicate care împiedică evoluția unei agriculturi moderne și eficienteÎn România, principalele probleme au fost raportate la nivelul subvențiilor prea mici în comparație cu costurile de producție.

În prezent, PAC conferă o mai mare importanță schimbărilor climatice și mediului înconjurător, Comisia Europeană propunând sistemul eco-schemelor prin care să se remunereze serviciile făcute mediului înconjurător de către fermieri.

La nivelul Uniunii, PAC oferă mai multe beneficii care să susțină fermierii, printre care:

  1. Producția de alimente: UE joacă un rol cheie în producția de alimente și este unul dintre cei mai mari producători de produse agroalimentare din lume. Acest lucru se datorează resurselor agricole și varietății impresionante de produse rezultate în urma activității agricole.
  2. Dezvoltarea zonelor rurale: fermierii au nevoie de o tehnologie de ultimă oră pentru a menține standardele europene și pentru a crește productivitatea, precum și de informații recente despre dezvoltarea pieței, metode de cultivare, etc.
  3. O agricultură durabilă: fermierii trebuie să producă alimente, dar să și protejeze natura. Pentru ca generațiile viitoare să fie protejate, cultivatorii trebuie să folosească prudent resursele pe care le au la dispoziție, dar și să protejeze natura.

PAC și România de la aderare și până în 2020

Integrarea României în Uniunea Europeană a ajutat la dezvoltarea unui sistem agricol modern, care să asigure un nivel de viaţă echitabil populaţiei rurale şi o aprovizionare la preţuri rezonabile consumatorilor și, în special, circulația liberă a mărfurilor pe teritoriul UE.

România a avut alocate sume importante pentru aplicarea noii PAC în perioada 2014-2020, care contribuie la creșterea competitivității agricultorilor români, la mai buna utilizare a resurselor naturale, la o agricultură mai „verde” și la creșterea economiei rurale, respectiv la îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural, conform MAE. Aproximativ 20 de miliarde de euro au fost investite în sectorul agricol și zonele rurale din România, pentru cea din urmă fiind alocate fonduri de 8 miliarde de euro. Astfel, România are nevoie de măsuri de intervenție și instrumente adecvate pentru a îndeplini obiectivele propuse de PAC post 2020.

Obiectivele Politicii Agricole Comune
Sursa foto: Comisia Europeană

De ce este dezvoltarea rurală are o însemnătate mai mare pentru România decât celelalte obiective? Pentru început, ea acoperă mai multe arii de interes, cum ar fi: favorizarea competitivității, asigurarea gestionării durabile a resurselor, dar și menținerea locurilor de muncă. Mai mult, dezvoltarea rurală însumează toate activitățile destinate îmbunătățirii calității vieții în zona rurală. Deși greu de îndeplinit, dezvoltarea rurală poate avea un impact național mai puternic decât ne putem imagina. În primul rând, se poate reduce gradul de sărăcie prin sporirea și sprijinirea activităților agricole, care, pot duce la dezvoltarea unor industrii. Putem ajunge la o dezvoltare economică durabilă dacă atragem fonduri europene sau investiții internaționale. În aceste moduri, spațiul rural românesc ar putea să își crească valoarea pe harta socio-economică a UE. În acest fel, posibilitățile de a atinge standardele UE devin din ce în ce mai mari.

Între anii 2014-2020, strategia de dezvoltare rurală a României s-a înscris în Europa 2020. Strategia Europa 2020 are în vedere redresarea economiei UE și este susținută de o serie de reforme pentru a crea o bază solidă cu scopul de a sprijini creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Iar la nivel național, dezvoltarea rurală s-a concretizat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală ce își propunea să sprijine în mod sustenabil dezvoltarea economică și socială a zonelor rurale. Dar, România are multe minusuri pe zona rurală, confruntându-se cu obstacole în a atinge potențialul economic și social pe care îl deține deoarece, în zonele rurale, PIB-ul pe cap de locuit este cu 50% mai mic decât prevede UE.

Pe lângă PNDR, dezvoltarea rurală este sprijinită și de alte strategii și proiecte. De asemenea, toate obiectivele PAC formează un circuit interdependent. De exemplu, competitivitatea din sectorul agricol poate spori performanțele și revitalizarea zonelor rurale, ar crea locuri de muncă, având un caracter esențial. Dacă la sate vorbim de un grad de sărăcie ridicat și îngrijorător în comparație cu celelalte state ale UE, deducem că aceste elemente sunt neglijate în astfel de zone, iar dezvoltarea stagnează, atât cea rurală, cât și cea economică. De fapt, vorbim de o stagnare și o întârziere pe mai multe arii în unele sate, iar drept consecință avem migrarea în masă de la țară spre oraș, rezultând o dinamică demografică negativă.

După cum putem observa în graficul de mai jos, România, în comparație cu statele membre ale UE, încă înregistrează un grad ridicat de sărăcie în zonele rurale, ceea ce denotă necesitatea continuării procesului pentru dezvoltarea rurală și modernizarea acestui spațiu plin de potențial.

Populația aflată în risc de sărăcie
Sursa foto: Eurostat

Dată fiind situația actuală a României, putem concluziona că, deși eforturile nu au încetat, ele trebuie să continue pentru ca spațiul rural românesc să atingă potențialul pe care îl deține. Sunt necesare în continuare strategii și instrumente adecvate pentru a sprijinii fermierii, dar și pentru conservarea naturii și promovarea sectorului agricol în rândul tinerilor.

PAC post 2020 și viitorul dezvoltării rurale

Bugetul PAC post 2020 a fost redus de la 36% din bugetul UE din perioada 2014-2020, la 27% pentru perioada 2021-2027] . În ceea ce privește dezvoltarea rurală, ea a fost redusă în mod egal pentru toate statele, ea fiind de 15,3%.

Implementarea sumelor destinate Dezvoltării Rurale din Fondul Agricol European
Sursa foto: Eurostat

Negocierile privind PAC post-2020 au început din decembrie 2017 și se încă se desfășoară în prezent. Acestea au ridicat nemulțumiri din partea statelor membre, ducând la o bătălie politică în care sunt necesare compromisuri. Principala problemă a fost poziția plăților directe din cadrul PAC. Comisia Europeană a propus o restrângere suplimentară a diferențelor dintre valoarea medie a plăților directe pe hectar între statele membre în cadrul PAC post-2020. Pentru o serie de țări din Europa Centrală și de Est, nu va fi acceptabil decât egalitatea deplină până la sfârșitul perioadei Cadrului Financiar Multianual. Dar, există un impuls la fel de puternic din partea unui alt grup de state membre care susțin că nu ar trebui să existe alte reduceri ale alocărilor pilonului comun al PAC în scopul redistribuirii între statele membre.

În ceea ce privește România, au apărut controverse în legătură cu arhitectura verde propusă de Comisie, adică eco-schemele. În acest context, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Adrian Oros, a susținut că România nu este de acord cu stabilirea unui procent obligatoriu pentru eco-scheme, având în vedere că statele ar trebui să aibă flexibilitatea de a alege în funcție de nevoile specifice. Mai mult, oficialul a susținut că România nu va fi de acord cu modul în care s-a stabilit alocarea financiară pentru plățile directe, deoarece distribuirea s-a făcut în funcție de suprafața de referință pe anul 2016.

Poziții divergente au fost asumate și de reprezentanții altor state – Germania, deținând președinția rotativă a Consiliului UE, a promis că primele acordate fermierilor de pe urma eco-schemelor vor fi obligatorii. Franța împreună cu Suedia, Danemarca, Belgia și Spania ar dori ca această strategie să devină obligatorie pentru toate statele membre, în vederea eliminării distorsiunilor posibile. Europa de Est, pe de altă parte, se teme că va pierde din fondurile europene dacă nu vor avea un număr semnificant de fermieri care să participe în programele de mediu.

Ca noutăți în sectorul dezvoltării rurale se va implementa o măsura de intervenție care prevede obligativitatea existenței unui sistem de consultanță pentru toți fermierii, astfel condiționându-se acordarea plăților directe. Dar, în condiții de reducere a fondurilor pot apărea riscuri și dificultăți în implementarea strategiilor specifice.

În ceea ce privește viitorul dezvoltării rurale, Comisia Europeană propune ca, din 2023, acțiunile de dezvoltare rurală vor fi incluse în planurile strategice PAC naționale. În așa fel, acțiunile demarate se vor adapta mai ușor la provocări actuale și viitoare, inclusiv cele vizate de PAC. În același timp, ele vor contribui la principalele priorități ale Comisiei, precum Pactul Verde European și viziunea pe termen lung pentru zonele rurale.

Dacă în perioada pretendentă discuția se axa pe conformitate, noul PAC își propune performanță printr-o mai bună orientare a sprijinului acordat din cauza reducerii bugetului. Programul de guvernare 2020-2024 propune prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale mai multe strategii de dezvoltare a sectorului rural din România, având ca obiectiv marketizarea agriculturii printr-o abordare strategică.

Pentru perioada de programare 2021-2027 fondurile vor fi alocate pe baza Planului Național Strategic și finanțate de Fondul european de garantare agricolă și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Așadar, România are un buget PAC 20,5 miliarde EUR din care 13,3 miliarde este destinată plăților directe, 363 milioane EUR alocate către măsurile de sprijinire a pieței (FEGA), iar 6,7 miliarde EUR alocate pentru dezvoltarea rurală (FEADR). Planul Național Strategic al României va avea în vedere atingerea următoarelor obiective:

  • Promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și atingerea securității alimentare;
  • Consolidarea orientării către piață și creșterea competitivității;
  • Îmbunătățirea poziției fermierilor în lanțul valoric.

Ce poate schimba dezvoltarea rurală în România?

Având în vedere obiectivele generale ale PAC, România ar putea deveni un mediu economic destul de important pe plan internațional odată cu facilitarea diversificării, a înființării și sprijinirii întreprinderilor sau fermelor mici / de familie din zonele rurale.

În cadrul președinției la Consiliul UE, România a obținut câteva rezultate privind Politica Agricolă Comună. Astfel, țara noastră a obținut flexibilizarea implementării care permite anumite cerințe obligatorii să devină voluntare. Mai mult, s-a ajuns la plafonarea voluntară a subvențiilor pentru agricultură, o soluție care apără interesele fermierilor, dând oportunitatea statelor membre să decidă modul de acțiune în această privință. Tot în cadrul președinției, România a fost avantajată prin creșterea subvenției la unitatea de suprafață datorită aprobării unei convergențe progresive.

Existența unui program de consultanță pentru fermieri reprezintă un punct destul de avansat în noua PAC, venind ca un sprijin pentru fermierii care au nevoie de un sfat și o informație venită din surse sigure. Consider că, la acest capitol, fermierii nu sunt foarte bine informați sau nu au sprijinul necesar pentru a accesa fonduri europene pentru afacerile lor, și nici cunoștințele necesare pentru a dezvolta alt fel de agricultură.  

Pe de altă parte, în industria agricolă din zona rurală din România este nevoie de o investiție considerabilă în modernizarea tehnologiilor utilizate, cât și în pregătirea oamenilor pentru utilizarea acestora. Acest aspect sporește productivitatea, scade timpul de lucru și, de asemenea, poate atrage tinerii în această industrie. În prezent, populația din zona rurală, care deine întreprinderi agricole mici, sau este angrenată în agricultura de subzistență, încă folosește metodele tradiționale din acest domeniu care necesită o forță de muncă sporită față de cele moderne.

În concluzie, un aspect important ce ar trebui acoperit în noul exercițiu financiar ar trebui să-l reprezinte atragerea și susținerea tinerilor agricultori, dar și facilitarea dezvoltării afacerilor în mediul rural.  În vederea acoperirii acestui aspect putem argumenta din perspectiva creării de locuri de muncă și atragerea tinerilor în domeniul agricol, respectiv necesitatea promovării în zona rurală a unor politici de creștere a calității resursei umane în agricultură și industria alimentară. Personal, consider că putem ajunge la acest rezultat prin consolidarea învățământului agricol, respectiv investirea în licee agricole, fie prin promovarea valorilor și a tinerilor fermieri. Este nevoie de încurajare și sprijin oferit celor ce arată interes și entuziasm în astfel de domenii, aici referindu-mă nu doar la sprijin financiar, ci și la un sprijin moral.  

Finanțarea reprezintă cea mai importantă parte a PAC deoarece ea poate funcționa doar sprijinită de fonduri. Dacă fondurile alocate fermierilor ar crește, cu siguranță ar crește sau s-ar menține interesul oamenilor pentru astfel de activități. Desigur, aici finanțarea poate să difere de la zone care se confruntă cu constrângeri naturale până la zone prielnice agriculturii. Sprijinul monetar oferit fermierilor este acordat pe mai multe criterii însă, toate au același obiectiv: înființare sau continuarea unei activități agricole. Activitatea agricolă emană aproximativ 10% din emisiile de gaze cu efect de seră ce joacă un rol important în periclitarea unui viitor verde. Astfel, prin alocarea de plăți directe se asigură întreprinderea unor activități benefice pentru mediu și climă. Dezvoltarea rurală poate schimba viziunea noilor generații cu privire la mediul rural, activitatea agricolă și importanța ei. Mulți tineri tind să evite astfel de domenii pentru că viziunea generală a agriculturii nu este una promovată la adevărata ei valoare. Noile generații au nevoie de digitalizare, modernizare și ușurarea procesului de lucru pentru a obține rezultate mai consistente și mai rapide. În acest sens, România ar trebui să se axeze mai mult pe ceea ce înseamnă mediul rural și aspectele problematice pe care le ridică, aici referindu-ne la gradul de sărăcie ridicat, lipsa educației, un nivel de trai sub mediu, venituri mici, dar și lipsa locurilor de muncă.

Analiză realizată de Irina Constantinescu, studentă în cadrul Facultății de Științe Politice (SNSPA) și stagiară în cadrul Centrului de Studii Europene SNSPA. Sursa foto principală: Economica.net