Uniunea Europeană vs. Pandemia. Eficiență sau fragilitate comunicațională?

Criza coronavirus este unul dintre factorii perturbatori ai acestui an, aceasta izbucnind în China, localitatea Wuhan, în data de 31 decembrie 2019 și răspândindu-se cu pași repezi la nivelul întregii lumi. În data de 21 februarie 2020, cazurile de COVID-19 cresc astfel într-un ritm alarmant și în Nordul Italiei. Explozia crizei COVID-19 a generat o amenințare serioasă asupra UE, ridicând câteva semne de întrebare: Va fi Uniunea Europeană capabilă să gestioneze situația, respectiv să comunice eficient pe timp de criză? Există solidaritate europeană în această perioadă? Care este viitorul UE, putem vorbi despre o consolidare a identității sau o pierdere graduală a acesteia? În primii pași ai acestei dezordini globale, mai specific, în perioada decembrie 2019 – martie 2020, am văzut cum se manifestă și cum reacționează oamenii într-o astfel de situație, ce înseamnă impunerea unor restricții, care sunt deciziile luate de guvernare și care este impactul acestor decizii la nivelul întregii societăți. Dar acum? Ce putem spune despre planul de comunicare a UE șase luni mai târziu? Dar despre efectele crizei?

Comunicarea este un efort deliberat al organizațiilor în vederea funcționării eficiente a acestora, precum și în vederea înțelegerii și acceptării realității imediate.Așa cum susține unul dintre reprezentanții de seamă ai domeniului relațiilor publice, Bernard Dagenais, „Nu există realitate fără comunicare”, noi ca ființe umane nu putem să funcționăm decât cu și prin comunicare. Astfel, un proces comunicațional se poate afirma pe mai multe segmente, cum ar fi, în vederea atragerii atenției către un subiect anume, pentru a facilita schimbul informațional, pentru a influența opinia publică, pentru a asigura construirea și menținerea identității, imaginii și reputației unui actor public, pentru a pune bazele unui climat de înțelegere și cooperare sau pentru a gestiona o anumită situație dificilă, cum ar fi de exemplu, situațiile de criză.

O criză este o situație neașteptată, o situație în care factorul de decizie este determinant pentru parcursul procesului comunicațional, aceasta putând să aibă implicații serioase asupra funcționării sau existenței efective a unei organizații, însă, în acest caz, ne raportăm la construcția europeană. Atunci când se manifestă o criză, așa cum este criza determinată de apariția și extinderea coronavirus, existența unui plan de comunicare este un element esențial în vederea minimizării și diminuării în totalitate a efectelor generate de provocarea respectivă. Acest plan trebuie să includă foarte clar o analiză a situației existente, publicul afectat, obiectivele și scopurile avute în vedere, mesajele care trebuie transmise, canalele de comunicare alese, bugetul aferent și, în final, evaluarea situației.Totuși, pornind de la aceste elemente, ce putem spune despre planul de comunicare european?

Deciziile UE pas cu pas

Crizele principale cu care se confruntă Uniunea Europeană în prezent pot fi împărțite în două categorii și anume, criza economică (impactul semnificativ la nivel economic este vizibil prin faptul că a avut loc cea mai drastică scădere a PIB din 1871 până în prezent) și criza în domeniul sănătății. Așa cum am menționat anterior, existența unui plan de comunicare este vitală pentru a asigura ieșirea din situația de criză și revenirea la normalitate. O scurtă recapitulare a principalelor decizii europene adoptate în această perioadă este relevantă pentru înțelegerea progresului obținut. Izbucnirea crizei în China, a determinat în luna ianuarie, o primă întâlnire a liderilor europeni în legătură cu situația de criză, dar și o mobilizare a fondurilor la nivel de cercetare. În februarie, are loc repatrierea cetățenilor europeni din Wuhan și încep să fie procurate echipamentele medicale necesare pentru a face față consecințelor virusului. O dată cu luna martie, în cadrul Uniunii, se remarcă stabilirea principalelor priorități, ce pot fi încadrate în patru segmente, și anume, limitarea extinderii virusului, oferirea suportului necesar în domeniul sănătății, investirea în cercetare, precum și diminuarea consecințelor virusului. Tot în această perioadă este formată echipa de răspuns la criză, este asigurat echipamentul medical necesar pentru statele membre UE, se investește în găsirea unui vaccin în vederea combaterii virusului și începe să fie sesizabilă ușor, ușor, solidaritatea europeană în Balcanii de Vest și în Est. În luna aprilie, este vizat bugetul acordat în vederea generării unui răspuns la criză, dar și a consecințelor crizei la nivel educațional și în sectorul turistic. De altfel, solidaritatea și cooperarea dintre statele membre cunoaște noi nuanțe, prin faptul că doctori din România și Norvegia sunt trimiși la Milano și Bergamo, pentru a ajuta Italia în gestionarea virusului, iar UE reușește să aducă acasă peste 500.000 de membri, din regiuni precum Asia Pacific sau America.

Încet, încet se face trecerea în luna mai, către un plan de revenire și se au în vedere modalități de oferire a unui suport pentru angajați, dar și pentru domeniul cultural. Tot în această lună, prin intermediul RescEU (rezerva comună de echipamente medicale constituită în urma apariției COVID-19), au fost trimise echipamente medicale către 17 de state membre UE și Regatul Unit. Începând cu luna iunie, se urmărește construirea unui viitor digital european și a unui plan, respectiv buget, de ieșire din situația de criză, precum și o diminuare a măsurilor și restricțiilor impuse. De altfel, luna iulie îl aduce în prim plan pe Charles Michael, Președintele Consiliului European, care include o nouă propunere a unui plan și buget de revenire, plan ce vizează trei piloni: convergență (daunele provocate de virus), reziliență (restructurarea la nivel economic) și transformare (reconstruirea societății).

Criticile la adresa Uniunii Europene, pornind de la aceste decizii, nu au încetat să apară. Astfel, impunerea unor măsuri stricte în anumite state membre a fost văzut ca un aspect contraproductiv, care nu ajută neapărat la o combatere eficace a virusului. De asemenea, au fost aduse critici și la adresa liderilor europeni, care nu au gestionat corespunzător situația de criză, încă de la început. Comisia Europeană, chiar dacă a sesizat începutul pericolului în ianuarie, aceasta a încadrat-o ca stare de urgență, de abia în luna martie. Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene, în urma unui discurs susținut cu o lună înainte de izbucnirea virusului în Italia, a evidențiat faptul că, investirea din timp în stabilitate și capacitatea de prevenire a crizelor, reprezintă elemente pe care UE a învățat foarte bine să le pună în aplicare de-a lungul anilor, totuși, fără să facă nici o referire la situația de criză care împânzea China. Tot în ianuarie, Președintele Robert Koch Institute (centru pentru controlul și prevenția bolilor, din Germania), Lothar Wieler, a susținut într-un interviu că posibilitatea extinderii virusului în mai multe țări este minimă. Dincolo de aceste aspecte, este considerat că UE a avut o acțiune lentă în gestionarea virusului, Von der Leyen, fiind criticată că nu a luat în serios capacitatea rapidă de extindere a virusului. În februarie, existau 275 de cazuri confirmate în UE, președinta susținând că riscul infecției este „scăzut spre moderat”. De altfel, răspunsul la criză a fost îndreptat inițial în afara Uniunii (către China sau alte state din afara spațiului european), iar în luna martie, liderii europeni puneau în strânsă legătură virusul cu o amenințare externă, posibilitatea de a cuprinde interiorul european fiind redusă.

Capacitatea de gestionare a crizelor europene este și ea criticată cu vehemență. Astfel, UE a trecut de la o criză la alta (criza financiară, criza refugiaților, negocierile privind Brexit), criza actuală fiind încă o “bilă neagră” adăugată construcției europene. Mai specific, este vorba despre necesitatea Uniunii de a avea un leadership care să genereze performanță și transformările necesare pentru a pune bazele unei UE puternice, care să fie capabilă să fie un actor determinant pe scena politică a lumii. Germania are un rol edificator în această direcție, fiind considerat că fără aceasta, șansele de gestionare eficientă a crizei coronavirus sunt scăzute. Astfel, Germania este dependentă de cooperarea europeană și poate să ajute spațiul european să fie mult mai bine consolidat, având în vederea că puterea europeană se află în strânsă legătură cu puterea germană.

Soluțiile UE în fața unei crize fără precedent

Strategia UE are drept element de pornire crearea unui climat de stabilitate la nivel medical, a unei „Uniuni Europene a Sănătății” care să fie centrată pe criza în sectorul sanitar, pe coordonarea și cooperarea eforturilor europene, precum și construirea unei puternice rezerve medicale. De asemenea, s-a remarcat și programul UE destinat aceluiași domeniu, EU4Health, care promovează o Europa în care oamenii pot „să trăiască, să lucreze și să îmbătrânească într-un mediu durabil și sănătos”, într-un mediu care pune în prim plan un nivel ridicat al îngrijirii medicale, și nu numai. Din păcate, acest program care a fost creat în perioada de post-criză, a fost eliminat, iar fondurile au fost transferate către Facilitatea de Redresare și Reziliență, instrument prin intermediul căruia în vederea implementării reformelor și investițiilor de către statele membre, UE le oferă suportul financiar necesar. Cred că în momentul în care are loc o eliminare a unui program important, a unui program cu și despre cetățeni, nu mai putem să vorbim despre faptul că liderii europeni au în vedere în principal, interesele, binele cetățenilor, ci au în vederea propriile interese. Ne aflăm într-o criză sanitară acută, care încă nu descrește în intensitate, iar anularea unui program care oferă sprijinul financiar necesar în această perioadă, ridică o serioasă întrebare în legătură cu capacitatea decizională a liderilor europeni.

Strategia europeană vizează și obținerea unui vaccin împotriva coronavirus, strategia care include calitatea la nivel de produs, rapiditatea accesului la vaccin și accesibilitatea produsului. Declarația Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, aduce un plus de speranță către achiziționarea în viitorul apropiat a vaccinului; „Este un moment important pentru știință și solidaritate. Nimic nu este sigur, dar am convingerea că putem mobiliza resursele necesare pentru a găsi un vaccin care va învinge acest virus o dată pentru totdeauna. Trebuie să fim gata să producem și să punem la dispoziția populației acest vaccin pe întreg teritoriul Europei și în întreaga lume”. De altfel, cred că prin construirea unei alianțe între Germania, Italia și Țările de Jos în vederea obținerii unui vaccin, se poate vorbi despre un pas determinant către consolidarea legăturii între statele membre, dar și către asigurarea unui oarecare progres al construcției europene. Bugetul alocat domeniului sănătății este de peste 550 de milioane de euro, buget ce include investițiile în cercetare pentru găsirea unui tratament.

Ringul de luptă european pentru buget

La nivel economic, au existat numeroase semne de întrebare în legătură cu capacitatea liderilor UE de a lua decizii în vederea restabilizării economiei europene. În data de 27 mai 2020, Comisia Europeană propune un buget de reconstruirea a deteriorării generate de criză, la nivel economic și social, buget care să vizeze atât statele membre UE, cât și partenerii la nivel global. Astfel, Președintele Charles Michael, evidențiază un buget de 2.364 de miliarde de euro, structurat în trei etape, mai specific, oferirea suportului necesar statelor membre, investirea la nivel economic și construirea unor programe care să susțină cercetarea, inovarea, dar și crizele viitoare. Este vorba despre un buget care dincolo de aspectele economice, include investirea în digitalizare, în joburi și oportunități, în oameni și în posibilitatea depășirii provocărilor actuale. Data de 21 iulie, marchează un moment important atât pentru cetățenii europeni, cât și pentru liderii europeni, aceștia din urmă ajungând la un consens în ceea ce privește redresarea economică. După lungi așteptări, fondul european de revenire a fost stabilit la 390 de miliarde de euro în granturi și 360 de miliarde de euro în împrumuturi, care vor fi adăugate la bugetul total de 1.074 trilioane de euro. Un buget care se duce dincolo de orice imaginație este abia un prim pas către un șir lung de acorduri la care trebuie să ajungă Consiliul European, Comisia Europeană și Parlamentul European, în perioada următoare.

Schimbările răsunătoare determinate de virus

Evoluția fulminantă a coronavirusului pe parcursul acestor șase luni, a generat o eroziune asupra scoarței sectoarelor europene și globale de o importanță majoră. Fie că ne raportăm la nivel economic, social, cultural sau psihologic, situația de criză a produs fisuri semnificative asupra construcției europene, și nu numai. Care sunt aceste efecte în prezent?

La nivel economic, poate fi vizibilă o accentuare a șomajului în Europa. Începând cu luna aprilie, acesta a cunoscut o creștere semnificativă, companiile de automobile (Renault, Nissan) și companiile aeriene (Ryanair), fiind cele mai afectate. La nivel social, se poate vorbi despre o intensificare a unor probleme deja existente, mai specific, problemele rasiale și-au făcut simțite prezența. Ostilitatea rasială s-a afirmat o dată cu extinderea virusului și a modalității prin care acesta a ajuns în Germania. Coronavirusul a reprezentat oportunitatea de a continua cu nonșalanță firul narativ al rasismului, comentariile negative și violența verbală împotriva asiaticilor, fiind o modalitate prin care s-a realizat acest lucru. Tot în această categorie intră și discriminarea împotriva persoanelor în vârstă. Astfel, imaginea stereotipică asupra vârstnicilor, potrivit căreia aceștia reprezintă „o povară” pentru societate, nu numai că s-a menținut în această perioadă, dar a cunoscut și o creștere acută. Acest aspect a fost scos în evidență și de faptul că, inițial, virusul a fost prezentat ca un pericol demn de luat în considerare mai mult pentru persoanele în vârstă, decât pentru tineri.

Inegalitatea de gen este o altă situație alarmantă, care a fost profund intensificată de situația de criză. Este lupta purtată de mișcarea feministă de-a lungul anilor, în zadar? Răspunsul la acestă întrebare este că se poate vorbi de un pas dat înapoi pentru că, pe întreaga perioadă de izolare, libertatea femeilor a fost restricționată, prin faptul că au avut grijă de casă, de copii sau vârstnici. Un sondaj realizat de Morning Consult și New York Times relevă tocmai această situație îngrijorătoare. Astfel, în casele în care se află copii, 45% dintre soți consideră că se ocupă de homeschooling mai mult decât o fac soțiile lor, pe când numai 3% dintre acestea susțin că mai mult soții lor se ocupă de copii.

De altfel, se poate vorbi și despre intensificarea acțiunilor teroriste în Europa prin adoptarea de către teroriști a unor noi instrumente de manipulare în vederea atingerii scopurilor și obiectivelor vizate. În această situație apare posibilitatea de a atrage noi recruți, dar și de a utiliza atacuri teroriste inovative.

La nivel cultural, ne aflăm în impas. Cultura europeană a fost și va rămâne un model demn de urmat, însă, comunitatea culturală europeană reprezentată de artă, film, teatru, muzică, a fost afectată puternic de criză. În această perioadă, artiștii cunosc momente dificile la nivel profesional, având în vedere faptul că nu mai pot să presteze la aceeași capacitate ca în anii trecuți, și automat activitatea lor este mult mai redusă, iar venitul este scăzut. Aici se poate remarca o inițiativă europeană reprezentativă, și anume Creative Europe Programme, un proiect care susține sectorul cultural, mai specific, artiștii, organizațiile și profesioniștii din domeniu. Dincolo de aceste aspecte, cred că impactul la nivel psihologic merită o atenție deosebită. Criza coronavirus nu a determinat efecte numai la nivelul întregii lumi, ci și efecte asupra psihicului uman, asupra modalității oamenilor de a se percepe pe sine și de a percepe realitatea imediată.Xenofobia, tendința către conformitate, nivelul ridicat de anxietate, obediența sunt numai câteva dintre efectele imediate ale pandemiei. De asemenea, se manifestă și frica de abilitățile și capacitățile liderilor aflați la conducere de a genera un răspuns la criză și de a asigura un parcurs către revenirea la normalitate. Cred că foarte mult din fricile ascunse ale oamenilor determină și un comportament aferent. Este vorba despre mișcările oamenilor care în această perioadă de criză, refuză să respecte anumite restricții sau măsuri, cum ar fi purtarea măștii de protecție. Gripa spaniolă din perioada 1918-1920, a inclus o mișcare similară, în care oamenii refuzau să poarte măști din diverse motive (unii considerau că măștile sunt neigienice, fără rost și reprezintă o amenințare la adresa drepturilor lor). În ianuarie 1919, este formată mișcarea „Anti Mask League”, în San Francisco, în care lupta împotriva purtării măștii era obiectivul central. Deși liga a obținut ceea ce și-a dorit, San Francisco a devenit orașul cel mai lovit de pandemie, cu peste 45.000 de persoane infectate. În prezent, se remarcă o mișcare asemănătoare, în care opoziția față de autorități este prezentă, sunt inventate teorii conspiraționiste pentru a susține mai departe această rezistență, iar mediul online a devenit locul propice pentru a propaga rapid informația și pentru a atrage adepți ai acestor mișcări.

Efectele crizei sunt în continuare vizibile la nivelul întregii societăți, însă ce putem spune despre impactul în interiorul Uniunii Europene? Efectele crizei nu sunt aceleași pentru toți membrii UE. De ce? Pentru că în fiecare stat s-au remarcat abilități și competențe distincte de a face față extinderii virusului, precum și măsuri și restricții aplicate în funcție de resursele disponibile. Au existat țări care au avut capacitatea necesară pentru a impune măsuri foarte stricte, ceea ce a dus la menținerea la un număr scăzut a deceselor (Danemarca, Finlanda), există țări care au impus restricții mai slabe și tot au reușit să mențină un număr scăzut de decedați (Germania, Austria, Olanda), iar la polul opus, se află în prim plan, statele care nu au avut capacitatea necesară economică sau medicală pentru a face față daunelor virusului și care au impus restricții severe, cu menținerea la un nivel ridicat a deceselor (Italia, Spania, Grecia). Toate aceste aspecte pot să fie elemente accentuante ale uzurii construcției europene, a discrepanțelor între statele membre, precum și a problemelor la nivel economic și social. De altfel, se poate remarca în timp o ruptură la nivelul ordinii politice europene deoarece o să existe state puternice, care pot să ofere o plasă de siguranță la nivel social și economic și state îndatorate care nu o să poată să ofere în aceeași măsură. Vorbim despre existența unor relații de putere în care cine manifestă cu mai multă ardoare dominanța are și câștig de cauză pe scena politică. În acest caz, solidaritatea europeană este mai mult o imagine de fațadă, care nu spune foarte mult despre relațiile reale dintre statele membre.

Dincolo de aceste aspecte, care ridică serioase semne de întrebare în legătură cu viitorul european, există cercetări, care evidențiază că UE își va reveni spectaculos după perioada pandemiei, reușind chiar să câștige teren la nivel economic în fața unor competitori puternici precum SUA și China. Faptul că UE investește serios în digitalizare, în creșterea inovației și generarea de transformări la nivel tehnologic, reprezintă aspecte care pot să contribuie la viitorul progres al construcției europene. De asemenea, mai bine de 63% din companiile europene utilizează mediul online și își desfășoară activitatea în cadrul realității virtuale. Pentru că se pune foarte mult accentul pe acest progres tehnologic, pe noi modalități de comunicare și noi modalități de existență, atunci se poate vorbi despre posibilitatea de generare a unor noi oportunități care să asigure procesul evolutiv al construcției europene.

Concluzii

Având în vedere elementele prezentate, putem spune că această criză coronavirus este un test la nivelul întregii lumi, un test pentru toți cetățenii care trebuie să se confrunte cu virusul și implicațiile acestuia atât la nivel fizic, cât și la nivel psihic, pentru jurnaliști, pentru medici, precum și un test pentru cei aflați la conducere. Cred că pentru liderii europeni, această situație de criză, este și un moment propice pentru a demonstra capacitatea de a gestiona o situația dificilă, de a genera și de a menține încrederea oamenilor, de a restabili o noua ordine europeană. Deși este un moment corespunzător pentru afirmarea abilităților și competențelor celor aflați la guvernare, în funcție de evoluția procesului decizional al liderilor europeni, sunt ridicate niște serioase semne de întrebare în această direcție.

Oamenii au nevoie de încredere în liderii europeni, de decizii rapide, și nu numai rapiditatea este importantă, ci și eficiența decizională, existența unor rezultate concrete în vederea diminuării impactului virusului și, mai ales, a extinderii virusului. Vorbim despre necesitatea investirii serioase în domeniul sănătății, acolo unde se află punctul culminant al crizei.De altfel, oamenii au nevoie de siguranța că cei aflați la conducere au în vedere interesul public și nu interesul individual, siguranța sanitară, economică, socială, politică, culturală. Pot liderii europeni să ofere această siguranță? Efectele generate de virus, extinderea și amplificarea acestor efecte la nivel european și controlul scăzut asupra acestora, denotă serioase probleme în legătură cu capacitatea liderilor europeni.  Un exemplu edificator în acest sens este unul menționat anterior în cadrul analizei, președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen care nu a luat inițial în serios capacitatea rapidă de extindere a virusului, aducând în prim plan faptul că riscul infecției este minim.

Este sesizabil faptul că investirea din timp în stabilitate și capacitatea de prevenire a crizelor este precară în ceea ce privește spațiul european, însă putem să aducem și o notă optimistă asupra procesului comunicațional al UE prin faptul că au existat și există în continuare investiții la nivel de cercetare, echipamente medicale, digitalizare și asigurarea unei dezvoltări durabile a viitorului european.

Yuval Noah Harari este cel care susține că „Atunci când alegem între alternative, ar trebui să ne întrebăm nu numai cum o să depășim amenințarea imediată, dar și în cel fel de lume vom trăi o dată ce furtuna a trecut. Da, furtuna va trece, oamenii vor supraviețui, cei mai mulți dintre noi vom fi în viață – dar vom locui într-o lume diferită”. Cred că asta e întrebarea pe care liderii europeni ar trebui să o pună: „Cum vor influența deciziile noastre viitorul european?”, o să fie depășită situația de criză la un moment dat, dar sunt deciziile din prezent potrivite atât pentru cetățeni, cât și pentru statele membre UE? De altfel, sunt acțiunile UE vizibile în ochii cetățenilor sau sunt umbrite de mesajele împotriva Uniunii cu privire la incapacitatea de gestionare a crizei? Poate prezența dezinformării să influențeze imaginea UE, sau mai mult, viitorul spațiului european? Puteau deciziile Uniunii să fie mai bine construite în așa fel încât state precum Italia, Spania sau chiar și România să nu fie atât de puternic afectate de consecințele virusului? Cred că multe din aceste întrebări oferă o bună oportunitate de introspecție cu privire la identitatea și maturitatea politică europeană.

Analiză realizată de Bianca Marmandiu, masterandă a Facultății de Comunicare și Relații Publice (SNSPA) și stagiară în cadrul Centrului de Studii Europene SNSPA.

Sursa foto: https://www.deutschland.de/en/topic/politics/an-overview-of-the-eu-institutions-and-their-tasks