Conducerea Fondului Monetar Internațional, miza dezbaterilor UE-SUA

Miercuri, 17 iulie, este de așteptat ca liderii europeni să facă tot posibilul să mențină Fondul Monetar Internațional (FMI) în mâinile europene, informează Politico.

În momentul în care miniștrii de finanțe din statele membre ale grupului G7 se vor întâlni în Franța, țările din Europa își vor dezvălui candidatul ce o va înlocui pe Christine Lagarde în funcția de director general al FMI, aceasta urmând să preia funcția de președinte a Băncii Centrale Europene în această toamnă.

Dreptul de a insista asupra numirii unui director general al FMI este un privilegiu ce nu are legătură cu modul în care Uniunea Europeană (UE) dorește să fie văzută în lume. Membrii Uniunii Europene ar trebui să își canalizeze forțele pentru găsirea unui non-european uimitor pentru funcția de lider al FMI. După câteva cicluri, unii europeni calificați ar trebui să aplice din nou pentru această funcție.

Toți cei 11 lideri pe care FMI i-a avut începând cu 1946 au venit din Europa. Acesta a fost rezultatul acordului transatlantic care a garantat Statelor Unite ale Americii (SUA) conducerea Băncii Mondiale.

La începutul acestei, luni Franța și Germania s-au grăbit să apere poziția UE în privința conducerii FMI: „Menținerea conducerii FMI este în interesul Europei”, a declarat Ministrul de Finanțe al Franței, Bruno Le Maire, la scurt timp după ce știrea despre noua functie a Christinei Lagarde a fost dezvăluită publicului. La Maire a insistat asupra unui acord rapid pentru un singur candidat al UE, oficialul fiind susținut la scurt timp de Cancelarul Germaniei, Angela Merkel.

În urmă cu 10 ani, în cadrul summit-ului G20 găzduit de Londra, Europa și SUA au fost de acord cu faptul că „membrii din conducerea instituțiilor financiare internaționale ar trebui să fie numiți printr-un proces deschis, transparent și bazat pe merit”. După un deceniu, atât SUA cât și UE au eșuat să mențină această promisiune în repetate rânduri. În 2011, Christine Lagarde a fost numită în funcția de conducere a Fondului Monetar Internațional, fiind realeasă în 2016. De cealaltă parte, SUA au insistat cu privire la numirea liderului Băncii Mondiale. La începutul anului, atunci când Jim Yong Kim și-a anunțat demisia de la conducerea Băncii Mondiale, administrația lui Donald Trump l-a numit imediat pe Executivul Trezoreriei SUA, David Malpass, în funcția de conducere.

De ce ar trebui să îi pese Europei de o promisiune veche de 10 ani într-o lume dominată de lideri nemiloși, cum ar fi Președintele SUA, Donald Trump, Președintele Chinei, Xi Jinping și Președintele Rusiei, Vladimir Putin? Cu siguranță nu pentru posibile expresii ale recunoștinței sau pentru amabilități din partea Casei Albe, a Partidului Unic din China sau a Kremlinului. Marile puteri nu sunt audiența relevantă în cazul de față ci mai degrabă multitudinea de state ce nu sunt membre ale „clubului” transatlantic sau a marilor puteri – Africa de Sud sau Argentina. Susținerea acordată de reprezentanții acestor state asigură postul UE, deoarece aceste state se pot dovedi aliați în rezolvarea multilaterală a problemelor, fără recurgerea la măsuri coercitive.

Autor: Cosmin Grigore / Sursa foto: Financial Observer