Fișă de țară – Luxemburg

By , in Fișe de țară on . Tagged width: , ,

Istoric: Istoria înregistrată a Marelui Ducat al Luxemburgului începe odată cu construcția Castelului Luxemburg în anul 963. În jurul acestei fortărețe s-a dezvoltat treptat un oraș care a devenit centrul unui stat mic dar important. Comitatul Luxemburg este ridicat la rang de Ducat în 1354. În 1437 a avut loc o criză, familia conducătoare neavând moștenitori legitimi pentru tron. În secolele următoare, fortăreața Luxemburg a fost în mod constant mărită și întărită de cei care au ocupat-o, între alții, Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii și francezii. Chiar și după înfrângerea lui Napoleon în 1815, când Congresul de la Viena a conferit autonomie formală Luxemburgului, țara a devenit obiectul unei dispute între Prusia și Olanda.

Revoluția belgiană dintre 1830–1839 a înjumătățit teritoriul Luxemburgului, atunci când partea vestică a țării, majoritar francofonă, a fost transferată Belgiei. Independența Luxemburgului a fost confirmată apoi în 1839, dar nu a fost ratificată formal decât în 1867, după ce criza luxemburgheză aproape a dus la un război între Prusia și Franța. În același an 1839, Luxemburg s-a alăturat Confederației germane.

Luxemburg a fost invadat și ocupat de Imperiul German în timpul primului război mondial și de către Germania nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1942, Luxemburg a fost oficial anexat de Al treilea Reich. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Luxemburg și-a abandonat politica de neutralitate, alăturându-se aliaților în lupta împotriva Germaniei. In același timp, sute de luxemburghezi au fost înrolați în armata Germaniei, luptând până la Stalingrad.

Date Generale: Statul Luxemburg este membru al UE de la 1 ianuarie 1958, fiind unul dintre statele fondatoare. Totodată, Luxemburg se află în spațiul Schengen de la data de 26 martie 1995.

Conform Eurostat, Luxemburg are o populație de 602,005 mii de locuitori, reprezentând 0.11% din populația Uniunii Europene și se situează în Vestul Europei. Are ca vecini: Belgia la vest și la nord, Germania la est, și Franța la sud. Țara este împărțită în 4 regiuni electorale, 12 cantoane administrative și 105 municipalități. 12 dintre municipalități au statutul de oraș, cel mai mare fiind însuși orașul Luxemburg. Capitala, Luxemburg, este, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție⁠, cea mai înaltă instanță judecătorească din UE. Limbile Ducatului de Luxemburg sunt luxemburgheza, franceza și germana, doar ultimele două fiind însă recunoscute oficial de către Uniunea Europeană.

Economie: Moneda oficială a Ducatului de Luxemburg este euro (stat membru al Zonei Euro de la 1 ianuarie 1999, introducând în circulație moneda în 2002). Conform Fondului Monetar Internațional, în 2018, PIB-ul Luxemburgului înregistra o valoare 68.770 miliarde USD. Rata de creștere a PIB-ului a fost 3% în 2018, cu 1.5% față de anul precedent, .

În 2016, cele mai importante sectoare ale economiei Luxemburgului erau: activitățile financiare și de asigurări (27,2%); comerțul cu ridicata și cu amănuntul, transporturile și serviciile de cazare și alimentație publică (17,1%) și administrația publică, apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (15,3%).

Aproximativ 83% din exporturile Luxemburgului se efectuează în UE (Germania 23%, Belgia 17% și Franța 15%). În afara UE, 3% din exporturi se realizează către Elveția și respectiv Statele Unite ale Americii.

Importurile Luxemburgului provin în proporție de 77% din celelalte state membre ale UE (Belgia 29%, Germania 24% și Franța 10%). Printre importurile din afara UE, se remarcă cele din Statele Unite (7%) și din China (6%).

Relația financiară dintre Luxemburg și UE (2017):

  • Cheltuielile UE în Luxemburg: 1,827 miliarde EUR;
  • Cheltuielile UE în Luxemburg, ca procent din venitul național brut (VNB): 4,97%;
  • Contribuția Luxemburgului la bugetul UE: 0,307 miliarde EUR;
  • Contribuția Luxemburgului la bugetul UE ca procent din VNB-ul său: 0,84%.

*Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul UE sunt repartizate în mod echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Bugetul UE se concentrează asupra nevoilor tuturor europenilor.

Context Politic: Marele Ducat al Luxemburgului este o monarhie parlamentară constituțională (Mare Ducat) cu un șef de guvern (primul ministru) – Xavier Bettel și un șef de stat (Marele Duce) – Henri, care are doar drepturi formale. Luxemburg este un stat democratic. Potrivit Constituției, poporul este suveran, exercitându-și indirect suveranitatea prin alegerea celor 60 de membri ai organismului legislativ unicameral, Camera Deputaților prin vot  direct universal cu reprezentare proporțională. Din 1919, cetățenii cu drept de vot trebuiau să aibă vârsta minimă de 21 de ani, dar pragul a fost coborât la 18 ani începând cu anul 1972. Alegerile generale au loc o dată la 5 ani, ultimele fiind organizate în 2018. Guvernul deține puterea executivă.

Curțile și tribunalele reprezintă puterea juridică. Constituția le garantează acestora independența în exercitarea atribuțiilor. Curtea Constituțională din Luxemburg este compusă din 9 membri care decid pe baza articolelor înscrise în Constituție, exceptând cele care fac referire la tratate.

Luxemburg și Uniunea Europeană

Consiliul UE: Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a adopta norme europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de politică abordat, diferiți reprezentanți ai guvernului luxemburghez participă în mod regulat la reuniunile Consiliului.

Președinția Consiliului UE: Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au, de exemplu, Comisia sau Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține președinția Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată la 6 luni. Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează reuniunile Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile de politică. De asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale UE. Președinția Consiliului UE a revenit Luxemburgului în: 1960 (Semestrul I), 1963 (Semestrul I), 1966 (Semestrul I), 1969 (Semestrul I), 1972 (Semestrul I), 1976 (Semestrul I), 1980 (Semestrul II), 1985 (Semestrul II), 1991 (Semestrul I), 1997 (Semestrul II), 2005 (Semestrul I), 2015 (Semestrul II), următorul mandat fiind programat pentru 2029 (Semestrul I).

Comisia Europeană: În echipa comisarilor europeni, comisarul nominalizat de Luxemburg este Jean-Claude Juncker, acesta având deținând rolul de Președinte al Comisiei Europene

Luxemburg are 5 reprezentanți în Comitetul Economic și Social European. Acest organism reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de interese și este consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se obține o imagine mai clară a posibilelor modificări ale situației sociale și ale condițiilor de lucru în țările membre.

În ceea ce privește Comitetul European al Regiunilor, adunarea UE a reprezentanților locali și regionali, Luxemburg are 5 reprezentanți. Acest organism consultativ este consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se garanta că legislația europeană ține cont de punctul de vedere al fiecărei regiuni din UE.

Comunicarea dintre Luxemburg și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța permanentă din Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Luxemburgului – principala sa sarcină este de a se asigura că interesele și politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai eficient în UE.

Parlamentul European: Luxemburg este reprezentat în actuala configurație a Parlamentului European de 6 eurodeputați. La alegerile europarlamentare din 2014, Luxemburg a înregistrat o prezență la vot de 85.55%. peste dublul mediei statelor membre (42,61%). Ca urmare a alegerilor europarlamentare din 2019, Luxemburg va fi reprezentat în Parlamentul European de 6 europarlamentari, fiind unul dintre statele care nu va suferi modificări ale numărului de mandate, ca urmare a redistribuirii mandatelor post-Brexit.

Autor: Ioana-Georgiana Florescu

Articolul face parte dintr-o serie de scurte profiluri dedicate statelor membre UE-27 ca proces de anticipare a alegerilor pentru Parlamentul European din mai.