Fișă de țară – Estonia

By , in Fișe de țară on . Tagged width: , ,

Istoric: Restaurarea independenței Estoniei a devenit posibilă atunci când Uniunea Sovietică s-a confruntat cu probleme ale regimului intern, slăbindu-și autoritatea asupra teritoriilor ocupate de la marginea imperiului. Declarația Suveranității Estoniei a fost emisă la 16 noiembrie 1988 iar independența a fost declarată oficial la 20 august 1991, reconstituind statul dinainte de 1940.

SUA, Regatul Unit, Franța, Italia și majoritatea democrațiilor occidentale au considerat mereu ca fiind ilegală anexarea Estoniei de către URSS. Ele au menținut relațiile diplomatice cu reprezentanții Republicii Estonia independente, nerecunoscând niciodată de jure existența RSS Estone, și nici că Estonia ar fi legal parte constituentă a Uniunii Sovietice.

În 2004, Estonia a aderat la NATO şi UE, la sfârșitul anului 2010 a aderat la OCDE, iar la 1 ianuarie 2011 a adoptat euro ca monedă oficială.

Date generale: Estonia se află pe malul estic al Mării Baltice, la sud de Golful Finlandei, în partea de nord-vest a platformei Est-Europene. Țara deține 3.794 km de coastă, marcată cu numeroase golfuri, strâmtori și peninsule. Numărul insulelor și insulițelor este estimat a se ridica la circa 1.500. Republica Estonia este împărțită în regiuni (Maakonnad), subdiviziuni administrative ale țării.Tallinn este capitala și cel mai mare oraș al Estoniei. Acesta se află pe coasta de nord a Estoniei, pe malurile Golfului Finlandei. â

În țară sunt 33 de orașe și 24 comunități urbane. În total, sunt 47 de linna, „linn” fiind un cuvânt ce denotă orice așezare urbană. Peste 70% din populație trăiește în mediul urban. Conform Eurostat, populația Estoniei totală este de 1,316 milioane locuitori (2017), reprezentând 0,26% din populația UE.

Economie: Ca stat membru al Uniunii Europene, Estonia este considerată economie cu venituri mari de către Banca Mondială. Țara se clasează pe locul 16 după Indicele Libertății Economice pe 2012, având cea mai liberă economie din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică. Datorită creșterii rapide, Estonia a fost poreclită și „Tigrul Baltic”. Începând cu 1 ianuarie 2011, Estonia a adoptat moneda euro și a devenit al 17-lea stat membru al zonei euro.

În 2016, cele mai importante sectoare ale economiei Estoniei erau: comerțul cu ridicata și cu amănuntul, transporturile și serviciile de cazare și alimentație publică (22,7 %); industria (20,7 %) și administrația publică, apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (16,4 %).

Aproximativ 74% din exporturile Estoniei se efectuează în UE (Suedia 18%, Finlanda 16% și Letonia 9%). În afara UE, 7% din exporturi sunt direcționate către Rusia și 4% către Norvegia.

Importurile Estoniei provin în proporție de 82% din celelalte state membre ale UE (Finlanda 13%, Germania 11% și Lituania 9%). Printre importurile din afara UE, se remarcă cele din Rusia (6%) și din Statele Unite (3%).

Context politic: Viața politică estonă se desfășoară în contextul unei republici parlamentare, cu democrație reprezentativă, în care primul ministru (în prezent Jüri Ratas) este șeful guvernului. Cultura politică este una foarte stabilă, puterea fiind deținută de-a lungul timpului de două sau trei partide, care funcționează de multă vreme. Conform Constituției (în estonă „Pohiseadus”), puterea supremă în stat este în mâinile poporului eston. Acesta își exercită puterea supremă prin alegerile legislative, la care participă cetățenii cu drept de vot. Instanța judecătorească supremă este Curtea Supremă a Estoniei, „Riigikohus”, cu 19 judecători. Președintele Curții Supreme este numit de parlament pe un mandat de nouă ani la propunerea președintelui țării. Oficial, șeful de stat este președintele Estoniei, care promulgă legile adoptate de Riigikogu, având astfel dreptul de a le trimite înapoi în Parlament și de a propune noi legi.

Estonia și Uniunea Europeană

Consiliul UE: Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a adopta norme europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de politică abordat, diferiți reprezentanți ai guvernului eston participă în mod regulat la reuniunile Consiliului.

Președinția Consiliului UE: Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au, de exemplu, Comisia sau Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține președinția Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată la 6 luni. Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează reuniunile Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile de politică. De asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale UE. Președinția Consiliului UE a fost deținută de Estonia în 2017 (Semestrul II)

Comisia Europeană: În echipa comisarilor europeni, prezidată de Jean-Claude Juncker, comisarul nominalizat de Estonia este Andrus Ansip – vicepreședinte pentru Piața Unică Digitală.

La nivelul Comitetului European al Regiunilor Estonia are 6 reprezentanți. Același număr de reprezentanți se regăsește și în cadrul Comitetului Economic și Social European.

Comunicarea dintre Estonia și instituțiile UE se desfășoară prin reprezentanța permanentă din Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Estoniei în UE – principala sa sarcină este de a se asigura că interesele și politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai eficient în UE.

Relația financiară dintre Estonia și UE (2017): 

  • Cheltuielile UE în Estonia: 0,648 miliarde EUR;
  • Cheltuielile UE în Estonia ca procent din venitul național brut (VNB) al acestei țări: 2,87%;
  • Contribuția Estoniei la bugetul UE: 0,154 miliarde EUR;
  • Contribuția Estoniei la bugetul UE ca procent din VNB-ul său: 0,68%. 

Parlamentul European: Lituania este reprezentată în actuala configurație a Parlamentului European de 6 de eurodeputați. În anul 2014, prezența la vot a fost de 36,02%, sub media UE (42.61%). Ca urmare a alegerilor europarlamentare din 2019, statul baltic va fi reprezentat în Parlamentul European de 7 europarlamentari, fiind unul dintre statele care va suferi modificări ale numărului de mandate, ca urmare a redistribuirii mandatelor post-Brexit.

Autor: Silviu Enache

Articolul face parte dintr-o serie de scurte profiluri dedicate statelor membre UE-27 ca proces de anticipare a alegerilor pentru Parlamentul European din mai.